Prim-ministrul nr. 5
Dumitru Braghiș
Mandat încheiat- Durata mandatului
- 485 zile
- Afilierea premierului
- Independent
- Născut
- 28 decembrie 1957, Grătiești, RSS Moldovenească (azi în municipiul Chișinău)
- Funcția anterioară
- Prim-viceministru al economiei și reformelor (1998–1999)
Cabinet
Date neconfirmate oficial
Datele de mai jos provin din presă sau enciclopedii și nu au putut fi verificate în hotărâri ale Parlamentului, decrete sau Monitorul Oficial.
- Învestitura: 21 decembrie 1999 (57 de voturi, după presă); ro.wikipedia indică 23 decembrie. Hotărârea oficială nu a fost consultată. Sfârșitul mandatului (19 aprilie 2001) nu a fost confirmat dintr-un act.
- Lipsa apartenenței de partid în timpul mandatului provine din lista Wikipedia.
- Președinte
- Petru Lucinschi, apoi Vladimir Voronin (din aprilie 2001)
- Susținere politică
- Majoritate formată din Partidul Comuniștilor, Frontul Popular Creștin-Democrat și deputați independenți; guvern de tehnocrați.
- Cum a început mandatul
- Desemnat de președintele Lucinschi la 15 decembrie 1999, ca al treilea candidat, după eșecurile lui Valeriu Bobuțac și Vladimir Voronin (7 decembrie: 48 de voturi din 52 necesare). Învestit la 21 decembrie 1999 cu 57 de voturi, după Europa Liberă („57 de deputați comuniști”); data de 23 decembrie din textul Wikipedia RO nu a fost confirmată de nicio altă sursă.
- Cum s-a încheiat
- După alegerile anticipate din 25 februarie 2001, câștigate de comuniști (71 din 101 mandate), Braghiș a cedat funcția la 19 aprilie 2001 guvernului Vasile Tarlev. Alianța Braghiș a obținut 19 mandate.
Evenimente
- 12 noiembrie 1999: Valeriu Bobuțac este desemnat premier, dar renunță după ce nu adună voturile necesare (22 noiembrie: doar 48 de voturi pentru).
- 7 decembrie 1999: cabinetul Voronin nu obține învestitura (48 din 52 de voturi necesare).
- 15 decembrie 1999: Lucinschi îl propune pe Braghiș drept candidat de compromis.
- 21 decembrie 1999: guvernul este învestit (57 de voturi, după presă; Wikipedia RO indică și 23 decembrie).
- 15 martie 2000: Andrei Cucu devine viceprim-ministru și ministru al economiei și reformelor.
- 22 noiembrie 2000: Nicolae Cernomaz este numit ministru al afacerilor externe.
- 25 februarie 2001: alegeri parlamentare anticipate; Alianța Braghiș obține 19 mandate, comuniștii 71.
- 2001: Braghiș candidează la președinția republicii și obține doar 15 voturi în Parlament (16,85% conform Wikipedia RO).
- 19 aprilie 2001: guvernul Tarlev preia puterea.
Componența guvernului
Componența guvernului: Cabinetul Braghiș 19 membri
| Nume | Funcție |
|---|---|
| Dumitru Braghiș | Prim-ministru |
| Valeriu Cosarciuc | Viceprim-ministru |
| Lidia Guțu | Viceprim-ministru |
| Eugeniu Șlopac | Viceprim-ministru, ministru al economiei și reformelor |
| Mihail Manoli | Ministru al finanțelor |
| Ion Leșanu | Ministru al industriei și energeticii |
| Ion Russu | Ministru al agriculturii și industriei prelucrătoare |
| Afanasie Smochin | Ministru al transporturilor și comunicațiilor |
| Arcadie Capcelea | Ministru al mediului și amenajării teritoriului |
| Ion Guțu | Ministru al educației și științei |
| Vasile Parasca | Ministru al sănătății |
| Valerian Revenco | Ministru al muncii, protecției sociale și familiei |
| Ghenadie Ciobanu | Ministru al culturii |
| Valeria Șterbeț | Ministru al justiției |
| Nicolae Tăbăcaru | Ministru al afacerilor externe |
| Vladimir Țurcan | Ministru al afacerilor interne |
| Boris Gamurari | Ministru al apărării |
| Dmitri Croitor | Guvernator al Găgăuziei |
| Serafim Urechean | Primar general al municipiului Chișinău |
Componența inițială; schimbările ulterioare pot lipsi. Sursă: alegeri.md (sursă secundară).
Studii
Inginer-energetician, absolvent al Institutului Politehnic „Serghei Lazo” din Chișinău (1980); ulterior doctor în economie.
Parcurs
Partid: Fără partid în timpul mandatului; ulterior Alianța Braghiș (2001) și Partidul Democrației Sociale din Moldova (fondat 2006)
Dumitru Braghiș s-a născut la 28 decembrie 1957 în Grătiești, lângă Chișinău, într-o familie de țărani. Inginer-energetician de formație, a lucrat la Uzina de Tractoare, apoi în structurile Komsomolului (1981–1992) și ca instructor al CC al PC din Moldova. A fost deputat al poporului din URSS (1989–1991).
După 1992 a trecut în zona economică: vicedirector la „Moldova Exim”, director în Ministerul Economiei și, din 1997, viceministru, iar din 1998 prim-viceministru al economiei și reformelor. A fost un funcționar economic mai puțin vizibil politic.
Criza care a urmat demiterii guvernului Sturza l-a adus în prim-plan: după ce Bobuțac și Voronin n-au reușit să obțină votul Parlamentului, Lucinschi l-a propus ca soluție de compromis. Alternativa era dizolvarea Parlamentului. Cabinetul său, de tehnocrați, a guvernat 16 luni, într-un climat politic tensionat, și a fost urmat de guvernul comunist al lui Vasile Tarlev.
După mandat
A fost deputat (2001–2009), a fondat în 2006 Partidul Democrației Sociale din Moldova, a candidat independent la Primăria Chișinăului în 2005 (20,65%), a activat în sectorul privat (2009–2013) și a fost ambasador în Rusia (2015–2017), apoi în China și Vietnam (2020–2025).