Prim-ministrul nr. 6
Vasile Tarlev
Mandat încheiat- Durata cumulată în funcție
- 2538 zile
- Afilierea premierului
- Afiliere de clarificat
Catalogul indică PCRM pentru tot intervalul, iar biografia indică Independent la numire și PCRM din 2005. Clasificarea pe intervale necesită confirmare.
- Născut
- 6 octombrie 1963, Bașcalia, raionul Basarabeasca, RSS Moldovenească
- Funcția anterioară
- Director al fabricii de cofetărie „Bucuria” din Chișinău; membru al consiliilor economice de pe lângă conducerea statului
Cabinete
Date neconfirmate oficial
Datele de mai jos provin din presă sau enciclopedii și nu au putut fi verificate în hotărâri ale Parlamentului, decrete sau Monitorul Oficial.
- Votul de învestitură (75–11) este confirmat de RFE/RL, dar data de 19 aprilie 2001 provine doar din Wikipedia; sursele menționează depunerea jurământului la 20 aprilie.
- Președinte
- Vladimir Voronin
- Susținere politică
- Majoritatea parlamentară a PCRM (cabinet preponderent tehnocrat)
- Cum a început mandatul
- Numit prin decretul președintelui din 11 aprilie 2001; Parlamentul a aprobat guvernul cu 75 de voturi pentru și 11 împotrivă (RFE/RL, 23 aprilie 2001, confirmă numărul de voturi și depunerea jurământului vineri, 20 aprilie 2001). Data votului (19 aprilie) provine din Wikipedia și nu a fost confirmată de o sursă oficială.
- Cum s-a încheiat
- Mandatul cabinetului a luat sfârșit după alegerile din 6 martie 2005; Tarlev a fost renumit și a condus al doilea cabinet.
- Președinte
- Vladimir Voronin
- Susținere politică
- PCRM (56 de mandate)
- Cum a început mandatul
- Nominalizat de președintele Voronin la 8 aprilie 2005 (RFE/RL, 8 aprilie 2005); la 19 aprilie 2005 Parlamentul a aprobat guvernul: 56 de voturi, toate ale deputaților comuniști din 101, 21 împotrivă (Alianța Moldova Noastră), iar celelalte trei partide de opoziție s-au abținut (RFE/RL, 19 aprilie 2005).
- Cum s-a încheiat
- Tarlev și-a prezentat demisia pe 19 martie 2008, într-o ședință de guvern cu Voronin, pentru a face loc unor „oameni noi”; cabinetul a rămas interimar până la învestirea guvernului Greceanîi pe 31 martie 2008. (demisia din 19 martie 2008 este confirmată de Europa Liberă, 23 martie 2008).
Evenimente
- 2001: investit pe 19 aprilie 2001 cu 75 de voturi; programul „Renașterea economiei – renașterea țării” vizează reglementarea transnistreană, reducerea sărăciei și lupta cu corupția.
- 2003: pe 25 noiembrie, Voronin refuză să semneze Memorandumul Kozak privind statul federal moldovenesc, cu puține ore înainte de ceremonia cu Putin.
- 2005: după alegerile din 6 martie, este renumit pe 19 aprilie cu 56 de voturi; programul „Modernizarea țării – bunăstarea poporului”.
- 2005: Moldova începe să aplice Planul de acțiune UE–Moldova din cadrul Politicii Europene de Vecinătate; în octombrie se deschide Delegația UE la Chișinău.
- 2006: în martie, Rusia interzice importul de vinuri moldovenești, lovind puternic exporturile.
- 2008: pe 19 martie își depune demisia, iar pe 31 martie predă funcția Zinaidei Greceanîi.
Componența guvernului
Componența guvernului: Cabinetul Tarlev I 21 membri
| Nume | Funcție |
|---|---|
| Vasile Tarlev | Prim-ministru |
| Vasile Iovv | Prim-viceprim-ministru |
| Valerian Cristea | Viceprim-ministru |
| Dmitrii Todoroglo | Viceprim-ministru, ministru al agriculturii și industriei alimentare |
| Andrei Stratan | Viceprim-ministru, ministru al afacerilor externe |
| Marian Lupu | Ministru al economiei |
| Mihail Garștea | Ministru al industriei |
| Vasile Zgardan | Ministru al transporturilor și comunicațiilor |
| Iacob Timciuc | Ministru al energeticii |
| Zinaida Greceanîi | Ministru al finanțelor |
| Valentin Beniuc | Ministru al educației |
| Veaceslav Madan | Ministru al culturii |
| Andrei Gherman | Ministru al sănătății |
| Constantin Mihailescu | Ministru al ecologiei și resurselor naturale |
| Valerian Revenco | Ministru al muncii și protecției sociale |
| Victoria Iftodi | Ministru al justiției |
| Gheorghe Papuc | Ministru al afacerilor interne |
| Valeriu Pleșca | Ministru al apărării |
| Vasilii Șova | Ministru al reintegrării Republicii Moldova |
| Gheorghe Tabunșcic | Guvernator al Găgăuziei |
| Gheorghe Duca | Președinte al Academiei de Științe a Moldovei |
Componența inițială; schimbările ulterioare pot lipsi. Sursă: alegeri.md (sursă secundară).
Componența guvernului: Cabinetul Tarlev II 22 membri
| Nume | Funcție |
|---|---|
| Vasile Tarlev | Prim-ministru |
| Zinaida Greceanîi | Prim-viceprim-ministru |
| Victor Stepaniuc | Viceprim-ministru |
| Andrei Stratan | Viceprim-ministru, ministru al afacerilor externe și integrării europene |
| Igor Dodon | Ministru al economiei și comerțului |
| Mihail Pop | Ministru al finanțelor |
| Vladimir Antosii | Ministru al industriei și infrastructurii |
| Anatolie Gorodenco | Ministru al agriculturii și industriei alimentare |
| Vasile Ursu | Ministru al transporturilor și gospodăriei drumurilor |
| Violeta Ivanov | Ministru al ecologiei și resurselor naturale |
| Victor Țvircun | Ministru al educației și tineretului |
| Ion Ababii | Ministru al sănătății |
| Galina Balmoș | Ministru al protecției sociale, familiei și copilului |
| Artur Cozma | Ministru al culturii și turismului |
| Vitalie Pîrlog | Ministru al justiției |
| Gheorghe Papuc | Ministru al afacerilor interne |
| Vitalie Vrabie | Ministru al apărării |
| Vladimir Molojen | Ministru al dezvoltării informaționale |
| Vasilii Șova | Ministru al reintegrării |
| Valentin Guznac | Ministru al administrației publice locale |
| Mihail Formuzal | Guvernator al Găgăuziei |
| Gheorghe Duca | Președinte al Academiei de Științe a Moldovei |
Componența inițială; schimbările ulterioare pot lipsi. Sursă: alegeri.md (sursă secundară).
Studii
A studiat tehnologia la Institutul Politehnic „Serghei Lazo” din Chișinău (1985–1990), azi Universitatea Tehnică a Moldovei.
Parcurs
Partid: Independent la numire (2001); Partidul Comuniștilor (PCRM) din 2005
Vasile Tarlev s-a născut în 1963 în satul Bașcalia, într-o familie de bulgari basarabeni. A absolvit Institutul Politehnic din Chișinău și a lucrat la fabrica de cofetărie „Bucuria”, unde a ajuns director. La sfârșitul anilor 1990 a făcut parte din consiliile economice de pe lângă conducerea statului.
În aprilie 2001, după prima victorie a comuniștilor în alegeri parlamentare din 1990 încoace, Vladimir Voronin l-a propus premier. Avea 37 de ani și era în afara partidelor, iar cabinetul său a fost în mare parte tehnocrat. A condus apoi două guverne consecutive și a rămas la putere aproape șapte ani, mai mult decât oricare alt premier al Moldovei până atunci.
Mandatul a fost marcat de relațiile încordate cu Rusia, de apropierea de UE după 2003 și de embargoul rusesc asupra vinurilor moldovenești din 2006. A demisionat în martie 2008, invocând public dorința de a face loc unor oameni noi, și a primit Ordinul Republicii.
După mandat
A condus Uniunea Centristă din Moldova (2008–2009), a părăsit politica în noiembrie 2009, a revenit ca co-președinte al Partidului „Renaștere” (din 2012) și a candidat la prezidențialele din 2024 (locul 6, 3,19%).