Valeriu Muravschi — prim-ministru 1991–1992

Cabinet

Date neconfirmate oficial

Datele de mai jos provin din presă sau enciclopedii și nu au putut fi verificate în hotărâri ale Parlamentului, decrete sau Monitorul Oficial.

Începutul mandatului: 28 mai 1991 (data numirii ca prim-ministru; ro.wikipedia și alegeri.md) sau 27 august 1991 (en.wikipedia, după declararea independenței). Folosim 28 mai 1991. Hotărârea oficială și numărul voturilor nu au fost consultate.
Apartenența de partid din perioada mandatului (Frontul Popular) provine din Wikipedia în engleză.

Cabinetul Muravschi 28 mai 1991 – 1 iulie 1992 · 400 zile

Președinte: Mircea Snegur
Susținere politică: Nu s-a identificat o coaliție formală; guvern format în legislativul ales în 1990, după cabinetul Druc.
Cum a început mandatul: Numit prim-ministru la 28 mai 1991, pe vremea RSS Moldovenești; a rămas în funcție după declararea independenței (27 august 1991). Data și numărul voturilor din Parlament nu au fost verificate.
Cum s-a încheiat: Președintele Snegur l-a desemnat pe Andrei Sangheli premier la 1 iulie 1992, în contextul Convenției Elțîn–Snegur, care cerea un guvern de conciliere, iar cabinetul Muravschi a încetat odată cu această schimbare.

Evenimente

28 mai 1991: este numit prim-ministru, după guvernul Druc.
27 august 1991: Moldova își declară independența, iar guvernul continuă sub noul statut.
2 martie 1992: Moldova este admisă ca membru cu drepturi depline al ONU.
15 martie 1992: guvernul se adresează locuitorilor din raioanele de pe malul stâng al Nistrului, cerându-le să respecte autoritățile.
28 martie 1992: este declarată starea excepțională în întreaga țară (alte surse indică 29 martie), pe fondul atacurilor separatiste din Transnistria.
1 aprilie 1992: forțe ale Ministerului de Interne sunt trimise la Bender, prima acțiune oficială armată din conflict, conform Wikipedia RO.
19–21 iunie 1992: lupte la Bender, încheiate odată cu intervenția Armatei a 14-a ruse.
1 iulie 1992: Andrei Sangheli este desemnat prim-ministru, iar cabinetul Muravschi își încheie mandatul.

Componența guvernului

Componența guvernului: Cabinetul Muravschi 24 membri

Nume	Funcție
Valeriu Muravschi	Prim-ministru
Constantin Oboroc	Prim-viceprim-ministru
Ion Ciubuc	Prim-viceprim-ministru
Andrei Sangheli	Prim-viceprim-ministru, ministru al agriculturii și alimentației
Constantin Tampiza	Viceprim-ministru, ministru al economiei și finanțelor[1]
Valeriu Cebotari	Viceprim-ministru
Gheorghe Efros	Viceprim-ministru
Filip Zubatîi	Ministru de stat
Alexandru Barbu	Ministru al industriei și energeticii
Vasile Cuhal	Ministru al construcțiilor
Valerii Kozlov	Ministru al transporturilor
Tudor Slănină	Ministru al comerțului și resurselor materiale[2]
Timofei Andros	Ministru al informaticii, informațiilor și telecomunicațiilor
Gheorghe Ghidirim	Ministru al sănătății
Ion Ungureanu	Ministru al culturii și cultelor
Nicolae Mătcaș	Ministru al științei și învățământului
Alexei Barbăneagră	Ministru al justiției
Eugenia Mihailov	Ministru al muncii și protecției sociale
Andrei Cheptine	Ministru al relațiilor economice externe[3]
Constantin AntociIon Costaș (până la 5 februarie 1992)	Ministru al afacerilor interne
Nicolae Țâu	Ministru al afacerilor externe
Anatol PlugaruTudor Botnari (până la 29 august 1991)	Președinte al Comitetului pentru securitatea statului
Ion Costaș	Ministru al apărării[4]
Petru Sandulachi	Ministru al tineretului, sportului și turismului[5]

Componența inițială; schimbările ulterioare pot lipsi. Sursă: alegeri.md (sursă secundară).

Studii

A absolvit Facultatea de Economie a Institutului Politehnic „Serghei Lazo” din Chișinău în 1971.

Parcurs

Partid: Anterior asociat Frontului Popular din Moldova; fondator și președinte al Partidului Național Țărănesc Creștin și Democrat (1999–2002)

Valeriu Muravschi s-a născut la 31 iulie 1949 în satul Sirota, raionul Orhei. După absolvirea Facultății de Economie a Politehnicii din Chișinău (1971) a lucrat peste un deceniu și jumătate în aparatul economic al RSS Moldovenești: la Comitetul de Stat pentru Prețuri, apoi în Ministerul Industriei Materialelor de Construcții, unde a condus succesiv secțiile de prețuri și de finanțe.

În 1990 a devenit viceprim-ministru și ministru al finanțelor în guvernul lui Mircea Druc, iar la 28 mai 1991 a fost numit prim-ministru. Profilul său a fost cel al unui economist-tehnocrat, venit din administrație, nu al unui lider de partid.

Mandatul său a coincis cu declararea independenței, cu admiterea la ONU și, mai ales, cu escaladarea conflictului din Transnistria din primăvara lui 1992, care a dominat agenda guvernului. După plecarea din funcție a fost deputat (1998–2001) și președinte al comisiei parlamentare pentru buget și finanțe, a întemeiat un partid țărănesc creștin-democrat, apoi a intrat în Partidul Liberal creat în 2002.

După mandat

A fost deputat în Parlament între 1998 și 2001, a fondat în 1999 Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat și a fost vicepreședinte al Partidului Liberal după fuziunea din 2002; a primit Ordinul „Gloria Muncii” în 1999 și a murit la Chișinău în aprilie 2020.