Prim-ministrul nr. 0 · Anterior independenței
Mircea Druc
Mandat încheiat- Durata mandatului
- 368 zile
- Afilierea premierului
- Frontul Popular
- Născut
- 25 iulie 1941, Pociumbăuți, raionul Rîșcani, Moldova
- Funcția anterioară
- Deputat în Sovietul Suprem al RSSM (FPM), ales în 1990
Guvernul Druc a funcționat înainte de proclamarea independenței (27 august 1991), în perioada luptei pentru independență. De aceea apare cu numărul 0, în afara numerotării prim-miniștrilor statului independent, și nu este inclus în statistici.
Cabinet
Date neconfirmate oficial
Datele de mai jos provin din presă sau enciclopedii și nu au putut fi verificate în hotărâri ale Parlamentului, decrete sau Monitorul Oficial.
- Sfârșitul mandatului: 28 mai 1991 (ro.wikipedia, alegeri.md) sau 22 mai 1991 (en.wikipedia), probabil data de la care guvernul a devenit demisionar. Numărul voturilor din moțiunea de neîncredere nu a fost găsit.
- Începutul mandatului: alegerea ca prim-ministru la 25 mai 1990; votul de încredere pentru cabinet este indicat la 24 mai (Wikipedia). Datele provin din surse secundare, nu din hotărârea Sovietului Suprem.
- Locul nașterii (Pociumbăuți) și unele detalii biografice diferă între infocasetă și textul ro.wikipedia. Fotografia provine din arhiva Agenției Naționale a Arhivelor (Fond Mihai Potârniche), unde este identificat drept Mircea Druc.
- Președinte
- Mircea Snegur (președintele Sovietului Suprem; din 3 septembrie 1990, președinte al RSS Moldova, numit de Sovietul Suprem)
- Susținere politică
- Susținut de grupul parlamentar al Frontului Popular din Moldova, care a câștigat alegerile din 1990; cabinetul a fost primul din RSSM condus de un om venit din mișcarea anticomunistă, nu din PCUS.
- Cum a început mandatul
- Noul Soviet Suprem, ales în primăvara 1990, a examinat guvernul la 24 mai 1990: cabinetul a primit 259 de voturi pentru și o abținere, iar Mircea Druc, propus de președintele Sovietului Suprem Mircea Snegur, a fost ales prim-ministru la 25 mai 1990.
- Cum s-a încheiat
- Parlamentul a adoptat un vot de neîncredere (inițiativa deputatului Nicolae Andronic), iar guvernul a încetat să mai activeze cu drepturi depline la 22 mai 1991; Druc a fost destituit de președintele Snegur la 28 mai 1991, când Valeriu Muravschi a fost numit prim-ministru. Numărul voturilor nu a fost găsit.
Evenimente
- 24–25 mai 1990: Sovietul Suprem acordă încredere cabinetului (259 de voturi pentru, o abținere) și îl alege pe Druc prim-ministru; mulți miniștri sunt numiți în prima parte a lunii iunie.
- 23 iunie 1990: Parlamentul adoptă Declarația de suveranitate, care afirmă supremația legilor republicii asupra celor unionale.
- August 1990: este proclamată republica autonomă găgăuză la Comrat; la 2 septembrie 1990 este proclamată „RSSM Nistreană” la Tiraspol, iar Parlamentul declară aceste acte nule.
- 3 septembrie 1990: Sovietul Suprem îl numește pe Mircea Snegur președinte al RSS Moldova.
- 1990–1991: guvernul creează primele structuri ale armatei naționale, poliției naționale, trupelor de carabinieri și serviciilor speciale; româna devine limbă de predare în școli și universități.
- 1990–1991: privatizarea este amânată până la adoptarea legilor Băncii Naționale și cetățeniei; peste 3.000 de elevi și studenți sunt trimiși la studii în România și în alte state.
- 20 mai 1991: Ministerul Relațiilor Externe este redenumit Ministerul Afacerilor Externe (hotărârea Sovietului Suprem nr. 583).
- 23 mai 1991: statul își schimbă denumirea oficială din RSSM în Republica Moldova; 28 mai 1991: Druc este destituit, iar Valeriu Muravschi este numit prim-ministru.
Componența guvernului
Componența guvernului: Cabinetul Druc 20 membri
| Nume | Funcție | Din |
|---|---|---|
| Mircea Druc | Prim-ministru | 25 mai 1990 |
| Andrei Sangheli | Prim-viceprim-ministru, ministru al agriculturii și alimentației | 29 mai 1990 |
| Constantin Oboroc | Prim-viceprim-ministru | 5 iunie 1990 |
| Gheorghe Gaindric | Ministru de stat | 23 iunie 1990 |
| Constantin Tampiza | Viceprim-ministru, ministru al economiei naționale | 5 iunie 1990 |
| Dmitrii Leașenco | Ministru al industriei și energeticii | 15 iunie 1990 |
| Gheorghe Călugăru | Ministru al construcțiilor | 15 iunie 1990 |
| Constantin Iavorschi | Ministru al resurselor materiale | 5 iunie 1990 |
| Valerii Kozlov | Ministru al transporturilor | 19 iunie 1990 |
| Valeriu Bobuțac | Ministru al comerțului | 5 iunie 1990 |
| Valeriu Muravschi | Ministru al finanțelor | 19 iunie 1990 |
| Timofei Andros | Ministru al informaticii, informației și telecomunicațiilor | 5 iunie 1990 |
| Gheorghe Ghidirim | Ministru al sănătății | 5 iunie 1990 |
| Ion Ungureanu | Ministru al culturii și cultelor | 5 iunie 1990 |
| Nicolae Mătcaș | Ministru al științei și învățământului | 5 iunie 1990 |
| Alexei Barbăneagră | Ministru al justiției | 6 iunie 1990 |
| Ion Costaș | Ministru al afacerilor interne | 13 iunie 1990 |
| Gheorghe Spinei | Ministru al muncii și protecției sociale | 5 iunie 1990 |
| Nicolae Țâu | Ministru al afacerilor externe[1] | 5 iunie 1990 |
| Tudor Botnari | Președinte al Comitetului pentru securitatea statului | 23 iunie 1990 |
Pe ecrane mici, derulează tabelul orizontal pentru toate coloanele.Componența inițială; schimbările ulterioare pot lipsi. Sursă: alegeri.md (sursă secundară).
Studii
A studiat la Universitatea de Stat din Chișinău, la Universitatea din Leningrad (limbi romanice) și la Moscova, unde a obținut doctoratul în economie.
Parcurs
Partid: Frontul Popular din Moldova (în perioada mandatului); ulterior independent și membru al mai multor partide din România
Mircea Druc s-a născut la 25 iulie 1941 la Pociumbăuți, într-o familie de țărani. A studiat la Chișinău, Leningrad și Moscova, apoi a predat științe administrative la Institutul Politehnic din Chișinău. A fost exclus din PCUS în 1972 și a lucrat ulterior ca cercetător la Moscova și la Cernăuți, unde a fost vicepreședinte al Societății Culturale „Mihai Eminescu” (1988).
În 1990, după primele alegeri semidemocratice din RSSM, a fost ales deputat din partea Frontului Popular, iar la 25 mai 1990 Sovietul Suprem l-a ales prim-ministru. Guvernul său a funcționat în anul declarației de suveranitate și al primelor conflicte cu regiunile separatiste din est și sud.
Mircea Druc a fost înlăturat în mai 1991, înaintea proclamării independenței (27 august 1991). Nu a putut candida la prezidențialele din decembrie 1991, s-a stabilit în România și a candidat în 1992 la președinția României, obținând 2,75%.
După mandat
Nu a putut candida la alegerile prezidențiale din decembrie 1991 din cauza cerinței de domiciliu. În 1992 a condus Frontul Popular Creștin-Democrat și Consiliul Național al Reîntregirii, a redobândit cetățenia română (6 iulie 1992) și a candidat independent la prezidențialele din România (27 septembrie 1992, 2,75%). A deținut ulterior funcția de consilier al Președintelui Camerei de Comerț și Industrie a României (CCIR), a candidat fără succes pentru PDL în 2008 și a primit Ordinul Steaua României (2014). Este în viață.