moldova.pm
Ion Ciubuc
Foto: Ion Chibzii · CC BY-SA 2.0 · Wikimedia Commons

Prim-ministrul nr. 3

Ion Ciubuc

Mandat încheiat

24 ianuarie 1997 – 22 mai 1998; 22 mai 1998 – 12 martie 1999 · Afiliere de clarificat · Unele date nu sunt confirmate din acte oficiale

Durata cumulată în funcție
777 zile
Afilierea premierului
Afiliere de clarificat

Catalogul indică ADR, dar biografia descrie susținerea guvernului. Afilierea personală nu este confirmată.

Născut
29 mai 1943, Hădărăuți, județul Hotin (azi raionul Ocnița)
Decedat
29 ianuarie 2018, Chișinău
Funcția anterioară
Președinte al Curții de Conturi (1994–1997)

Cabinete

Date neconfirmate oficial

Datele de mai jos provin din presă sau enciclopedii și nu au putut fi verificate în hotărâri ale Parlamentului, decrete sau Monitorul Oficial.

  • Demisia din 1 februarie 1999 și încetarea formală a activității la 12 martie 1999 apar în presă și în alegeri.md; guvernul a fost demisionar între cele două date. Începutul primului cabinet: 24 ianuarie (aici) sau 25 ianuarie 1997 (alegeri.md). Numărul voturilor din 1997 și 1998 nu a fost confirmat.
  • Apartenența politică personală a lui Ciubuc nu este clar documentată; guvernul a fost susținut de Alianța pentru Democrație și Reforme (ADR).
Cabinetul Ciubuc I 24 ianuarie 1997 – 22 mai 1998 · 483 zile
Președinte
Petru Lucinschi
Susținere politică
Guvern format înaintea alegerilor din 1998; sprijin parlamentar detaliat neverificat.
Cum a început mandatul
Desemnat de președintele Lucinschi la 16 ianuarie 1997; Parlamentul a acordat votul de încredere și a aprobat programul la 24 ianuarie 1997. Numărul voturilor nu a fost verificat.
Cum s-a încheiat
Cabinetul a fost înlocuit de Ciubuc II la 22 mai 1998, după alegerile parlamentare din 22 martie 1998.
Cabinetul Ciubuc II 22 mai 1998 – 12 martie 1999 · 294 zile
Președinte
Petru Lucinschi
Susținere politică
Alianța pentru Democrație și Reforme (ADR), prima guvernare de centru-dreapta de după 1991.
Cum a început mandatul
Desemnat la 6 mai 1998 după alegerile parlamentare; Parlamentul a acordat votul de încredere la 22 mai 1998. Numărul voturilor nu a fost verificat.
Cum s-a încheiat
Ciubuc a demisionat la 1 februarie 1999 (confirmat de Europa Liberă și de Jamestown Monitor, 4 martie 1999); guvernul a rămas în exercițiu doar cu atribuții de gestiune („caretaker”) până la învestirea guvernului Sturza la 12 martie 1999. Câmpul „end” (12 martie) este data predării către guvernul Sturza; demisia datează din 1 februarie.

Evenimente

  • 16 ianuarie 1997: este desemnat premier de președintele Lucinschi; la 24 ianuarie guvernul primește votul de încredere.
  • 1997: guvernul prioritizează plata salariilor și pensiilor și aprobă Fondul de Investiții Sociale (FISM), cu participarea Băncii Mondiale.
  • august 1997: este aprobat studiul de fezabilitate al căii ferate Cahul–Giurgiulești și este creată Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE).
  • 22 martie 1998: alegeri parlamentare; la 6 mai Ciubuc este desemnat din nou, iar la 22 mai guvernul Ciubuc II obține votul de încredere.
  • noiembrie 1998: guvernul aprobă strategia „o economie mică și deschisă lumii”.
  • 1998–1999: criza financiară rusă lovește economia Moldovei.
  • 1 februarie 1999: Ciubuc demisionează din funcția de prim-ministru.
  • 12 martie 1999: este învestit guvernul Sturza.

Componența guvernului

Componența guvernului: Cabinetul Ciubuc I 21 membri
NumeFuncție
Ion CiubucPrim-ministru
Valeriu BulgariViceprim-ministru
Ion GuțuViceprim-ministru, ministru al economiei și reformei
Nicolae CernomazMinistru de stat
Mihai PopovMinistru al afacerilor externe
Mihail PlămădealăMinistru al afacerilor interne
Gheorghe LunguMinistru al agriculturii și alimentației
Valeriu PasatMinistru al apărării
Ion CasianMinistru al comunicațiilor și informaticii
Ghenadie CiobanuMinistru al culturii
Mihai SeverovanMinistru al dezvoltării teritoriului, construcțiilor și gospodăriei comunale
Valeriu ChițanMinistru al finanțelor
Grigore TriboiMinistru al industriei și comerțului
Iacov PopoviciMinistru al învățământului, tineretului și sportului
Vasile SturzaMinistru al justiției
Dumitru NidelcuMinistru al muncii, protecției sociale și familiei
Ceslav CiobanuMinistru al privatizării și administrării proprietății de stat
Mihai MagdeiMinistru al sănătății
Tudor BotnariMinistru al securității naționale
Vasile IovvMinistru al transporturilor și gospodăriei drumurilor
Gheorghe TabunșcicGuvernator al Găgăuziei

Componența inițială; schimbările ulterioare pot lipsi. Sursă: alegeri.md (sursă secundară).

Componența guvernului: Cabinetul Ciubuc II 22 membri
NumeFuncție
Ion CiubucPrim-ministru
Ion SturzaViceprim-ministru, ministru al economiei și reformelor
Valentin DolganiucViceprim-ministru pentru problemele politicii industriale
Oleg StratulatViceprim-ministru pentru problemele politicii sociale și științei
Nicolae AndronicViceprim-ministru pentru probleme de drept
Nicolae CernomazMinistru de stat
Anatol ArapuMinistru al finanțelor
Ion TănaseMinistru al industriei și comerțului
Tudor LeancăMinistru al transporturilor și comunicațiilor
Mihai SeverovanMinistru al dezvoltării teritoriului, construcțiilor și gospodăriei comunale
Nicolae TăbăcaruMinistru al afacerilor externe
Valeriu BulgariMinistru al agriculturii și industriei prelucrătoare
Arcadie CapceleaMinistru al mediului
Anatol GremalschiMinistru al educației și științei
Eugen GladunMinistru al sănătății
Vladimir GurițencoMinistru al muncii, protecției sociale și familiei
Ghenadie CiobanuMinistru al culturii
Tudor BotnariMinistru al securității naționale
Valeriu PasatMinistru al apărării
Victor CatanMinistru al afacerilor interne
Ion PăduraruMinistru al justiției
Gheorghe TabunșcicGuvernator al Găgăuziei

Componența inițială; schimbările ulterioare pot lipsi. Sursă: alegeri.md (sursă secundară).

Studii

A absolvit în 1970 Institutul Agricol din Odesa (economie agrară) și a obținut ulterior titlul de doctor în economie.

Parcurs

Partid: Guvern susținut de Alianța pentru Democrație și Reforme (ADR)

Ion Ciubuc s-a născut la 29 mai 1943 în Hădărăuți. A studiat economia agrară la Odesa și și-a început cariera în colhozuri, apoi în aparatul de partid și de stat sovietic, inclusiv ca prim-secretar al comitetului raional Vulcănești și ca prim-vicepreședinte al Gosplanului moldovenesc.

După 1990 a fost prim-viceprim-ministru în guvernul Muravschi, prim-viceministru al afacerilor externe și al economiei, iar la 27 decembrie 1994 a devenit primul președinte al Curții de Conturi. Președintele Lucinschi l-a desemnat premier în ianuarie 1997.

A condus două guverne consecutive, până în februarie 1999. Mandatul a fost dominat de arierate la salarii și pensii, de probleme bugetare și de efectele crizei financiare ruse din 1998. A fost poreclit „Kamikadze”. A demisionat la 1 februarie 1999, fiind lipsit de sprijin parlamentar suficient și în dezacord cu ADR privind numirea unor viceminiștri.

După mandat

S-a retras din prim-planul politic după demisie; a fost vicepreședinte al Curții de Conturi (iulie 1999–mai 2000), apoi director al companiei „Interagroinvest” și a murit la Chișinău la 29 ianuarie 2018.